Inspecție vizuală și optică
Sticla de cuarț autentic este incoloră și foarte transparentă, cu o transmisie a luminii vizibile care depășește 93% și o transmisie ridicată în domeniul ultraviolet. Imitațiile din sticlă obișnuită prezintă adesea o nuanță slabă de verde sau albastru, sunt în mare parte opace la lumina UV și conțin frecvent defecte interne, cum ar fi bule sferice sau linii de curgere sub formă de vârtej.
Testare la temperatură ridicată și stabilitate termică
Sticla de cuarț autentic are un punct de înmuiere de 1730 de grade; nu se înmoaie sau deformează după calcinare la 1100 de grade și nici nu se sparge când este scufundat în apă la temperatura camerei după ce a fost încălzit la 1100 de grade. În schimb, imitațiile obișnuite de sticlă se înmoaie rapid la 700-800 de grade și sunt foarte predispuse la spargere în cazul schimbărilor drastice de temperatură.
Testarea durității și a proprietăților chimice
Sticla de cuarț autentic are o duritate Mohs de 7 și nu poate fi zgâriată cu cuțitele standard; este inert din punct de vedere chimic față de majoritatea acizilor și alcalinelor, cu excepția acidului fluorhidric. Imitațiile obișnuite de sticlă au o duritate de numai 5-6, sunt ușor zgâriate de cuțite și au o rezistență mult mai mică la acid decât produsul original.
Verificarea parametrilor de puritate
Produsele originale conțin SiO₂ mai mare sau egal cu 99,95% cu niveluri de impurități sub 1 ppm, o densitate de 2,2 g/cm³ și un indice de refracție de 1,458. Imitațiile obișnuite de sticlă au compoziții complexe și niveluri ridicate de impurități, cu parametri fizici (cum ar fi densitatea și indicele de refracție) care se abat semnificativ de la valorile standard; identificarea precisă poate fi realizată prin metode de analiză compozițională precum ICP-MS.
